BLACK SABBATH DE ZIUA COPILULUI! 1.06.

Asa s-a nimerit! Cei aproape 10.000 de oameni erau majoritari cei care au crescut la un moment dat cu hit-urile Black Sabbath. Deci copiii din noi au sărbătorit în tinute negre, in tricouri ale diferitelor trupe, pana la achizitioanarea celor noi, cu cozi teribile la bere si popcorn, sau racoritoare. Cand am iesit din metrou ne-am trezit cu o ploaie viguroasa. Noroc ca erau doar 200 de metri pana la intrarea in sala. Sala impresionanta, despre care am mai scris cand am fost la Queen cu Paul Rodgers. Filtre la intrare, dar decente. Nu a fost oprit nimeni cu aparate foto obisnuite, eventuale sticle cu apa si cateva umberele au fost pastrate pana la plecare. Avantaj noi! Altfel totul a decurs firesc. O deschidere cu o gasca buna, neanuntata, nestiuta de public, Rival Sons din California. Exact la ora anuntata  trupa cu doar 7 ani vechime s-a pus pe cantat. Foarte bine. Un vocal model Plant! Reactii putine, lumea era ocupata cu selfiurile, cu cozile.  Black Sabbath a venit in acest turneu intitulat  sugestiv si trist THE END, cu formula ideala. Nu ma refer acum la repertoriu. Nici la faptul ca Ozzy ramane un entertainer special cu un impact teribil la public. Nu mai conteaza cat de prost canta. Colegii lui sunt atat de buni incat nu se lasa incurcati. Energia degajata de grup e teribila. Merita sa mergeti dupa ei in Europa, turneul e lung. Publicul din toate colturile lumii stia versurile, asa ca Ozzy n-a avut probleme nici cu asta. Tony Iommi este omul-trupa, el face discret tot ce tine de muzica. Sta retras, in coltul lui, dar lumina de acolo vine. Dealtfel la prezentarea facuta de Ozzy, el primeste cele mai intense aplauze! Fireste ca Geezer Butler stie exact ce si cum se canta, iar tobarul de numai 37 de ani, Tommy Clufetos a cucerit sala. Nu numai prin solo-ul lung si fascinant, ci si prin precizia executiei. Sa tineti minte acest nume!  Imaginile proiectate pe ecranul mare din spatele trupei si jocurile de lumini au creat atmosfera dorita de noi, de plin, de bucurie. Sigur că la War Pigs, IronMan si Paranoid-ul din final reactiile au fost totale, intense. Cred ca mi-am acordat cel mai inspirat cadou de Ziua Copilului. La iesire ploua din nou. Printul Intunericului ne-a mai udat odata, asa cum a facut cu vreo doua găleti cu apa in timpul show-ului. Metroul era alb pe dinafară si negru pe dinauntru. Toti purtau tricourile cu Black Sabbath!